Unde (mai) dansăm în București

…și cu cine?

Avem scenariul de sâmbătă seara, când ieși în oraș și vrei să dansezi cum n-ai mai făcut-o de mult, dar tot ce ajungi să faci este să te postezi lângă bar cu telefonul în mână, scrollând pe Tinder, poate ai noroc în seara asta. Te întâlnești cu un prieten, apoi vine altul, stați în picioare lângă bar, vorbiți între voi, vorbiți poate cu străini care stau și ei la bar. Vorbiți tare, uneori acoperind muzica și ea prea tare, care încearcă să vă îmbie la dans. Dar nimeni nu dansează, deși dansul e cel care ne amintește că suntem, de fapt, la o petrecere.

La recomandarea unui prieten am văzut zilele trecute clipul ăsta pe youtube și apoi m-am gândit la București. În secunda doi, mi-am amintit replica asta dintr-un film pe care nu l-am văzut niciodată, dar pe care am citit-o undeva pe internet și am memorat-o, pentru că rezonez cu fiecare cuvânt din ea: It’s so boring in this country, nobody wants to dance. Chiar așa! De ce nu mai dansează lumea în zilele astea? Când s-a oprit din dans?

Jazz Roots Battle și Pre Bop Orchestra în timpul Paris Jazz Roots Festival 2017

Sigur, ajungem și la discuția cum că n-ar fi multe locuri de dans în București, le putem număra pe degete pe cele în care dansul mai trăiește. Totuși, câteva locuri cool ar fi, unde să te strângi cu ai tăi, să vă mișcați liber și apoi să plecați încărcați de serotonină acasă. Notăm aici câteva, unele care pe noi ne-au făcut să ne pierdem, dansând.

Unul dintre ele ar fi Apollo, barul care se transformă în ring de dans odată cu lăsarea nopții și apariția lunii pline roz. Sunt șanse destul de mari ca ritmurile de disco și funk să te țină în priză toată noaptea.

Apoi ar mai fi OTA, un loc pentru prieteni. Și prieteni de-ai prietenilor. O sufragerie mai mare, unde îți faci încălzirea cu o supă, iar apoi, până răsare soarele, apuci să dansezi cu toată lumea din sufragerie.

Putem adăuga pe listă: Gaia, A3, Manasia, și să nu uităm de serile celor de la Ecstatic Dance, un concept relativ nou pentru orașul căruia îi e rușine să danseze.

Pe lângă asta, las o listă cu câteva cursuri de dans, pentru timizi, neinițiați, în speranța că vom reînvia, împreună, dansul. Orice curs de dans contemporan de la CNDB, un workshop de Dance Therapy la Point, seri de tango argentinian și salsa la Con Sabor.

Ce cred, de fapt, că-i lipsește orașului ăsta, nu sunt locurile, ci oamenii. Oamenii relaxați, cu energie, care trăiesc pe bune, care să înceapă dansul și să-l țină aprins până dimineață. Oameni care să se piardă, cu ochii închiși, și apoi să se regăsească, să danseze din corp, din gânduri, din suflet. Locurile se mai creează și în jurul lor.

text: Diana Elena Chițu

thumbnail photo: Mihai Bumbu (for AFMF)