The Creators: Diana Marincu & Ami Barack

Au construit lumi, apoi s-au odihnit și au povestit pentru Celsius despre experiențele lor. Am întrebat creatori din diferite domenii despre proiectele lor, ce–ar fi făcut diferit și ce au lăsat în urmă.

Un dialog cu Diana Marincu și Ami Barak, curatorii celei de-a doua ediții a Bienalei de artă de la Timișoara: Art Encounters 2017.

După finalizarea proiectului, uitându-vă în urmă, ce v-a surprins cel mai tare la ediția de anul acesta?

Diana Marincu: Probabil cel mai interesant pentru public și mai surprinzător până și pentru noi a fost ceea ce am numit Artist Walk, adică turul ghidat în expoziție condus de câte un artist invitat. Aici a fost cel mai clar că abordarea artiștilor și conexiunile pe care le fac aceștia deschid interpretări și viziuni distincte de ghidajul clasic.

 

Ce feedback ați primit după eveniment legat de tema aleasă, artiști, locuri? Privind retrospectiv, ați fi făcut ceva diferit?

Ami Barak: Un curator știe, de îndată ce termină de aranjat expozițiile, dacă a reușit sau nu. Dar între a ști în sinea ta și a primi confirmarea din partea comunității culturale și a publicului există uneori o mare diferență. Surpriza acestei ediții a fost entuziasmul unanim, atât în ceea ce privește tema aleasă, cât și diversele interpretări, dar mai ales locurile în care am expus, care ne-au oferit avantaje nebănuite. Uitându-ne în urmă, nu cred că am fi făcut nimic diferit.

 

Anul acesta multe expoziții s-au întâmplat pe străzi, în clădiri industriale, sau alte locuri mai puțin convenționale. Încearcă arta să devină astfel mai accesibilă publicului larg? Poate fi acesta un trend general în arta contemporană?

Diana Marincu: Tendința generală de a revigora spațiile industriale și de a le integra unui nou discurs oferă o nouă viață unor spații suspendate oarecum între trecut și prezent. Faptul că arta contemporană are capacitatea extraordinară de a se infiltra în orice tip de clădire sau colț al orașului bineințeles că-i conferă o altfel de vizibilitate. Dar este și o vizibilitate mai greu de controlat. Muzeele sau galeriile oferă din start un cadru de citire publicului larg, în timp ce spațiul public sau clădirile temporar colonizate de artă au de construit o altfel de abordare pentru a se apropia de public, deci sunt alegeri puțin mai riscante. Lumea începe, însă, să se obișnuiască treptat cu ideea că se poate întâlni oriunde cu arta și că înțelegerea ei implică uneori și un efort suplimentar. Într-un fel, ne întâlnim la mijloc în acest caz – noi mergem în cartiere sau spații neintegrate circuitului cultural, iar spectatorii se implică, la rândul lor, în descifrarea acestor alegeri.

 

Care credeți că e rolul unui curator în cadrul unei bienale tinere, sau în cadrul oricărui eveniment artistic care încearcă să-și găsească un loc de frunte în lumea artei ?

Ami Barak: Rolul unui curator este același și în cadrul unei bienale tinere și al uneia care are deja un renume. Acesta trebuie să ducă la bun sfârșit o misiune și să facă față unei provocări. Să se asigure că publicul înțelege starea actuală a artei și să aleagă imparțial, dincolo de afirmațiile pe care le fac artiștii și lucrările lor. Este necesar să se păstreze o coerență între lucrări diferite și personalități diferite și, la final, e important ca vizitatorii să păstreze în minte amintiri plăcute legate de eveniment. Ne-am bucura ca acest moment să rămână în memoria colectivă ca ceva extraordinar.

Diana Marincu este curator și critic de artă. A absolvit Facultatea de Arte Plastice și Design din Timișoara și masteratul secției de Istoria și Teoria Artei la Universitatea Națională de Arte din București. 

Ami Barak este curator independent, critic de artă și lector la Universitatea Paris 1 Sorbona. În perioada 2002-2005 a îndeplinit funcția de președinte al IKT – Asociația Internațională a Curatorilor de Artă Contemporană.

Julien Prévieux  Le lotissement [Housing Estate], 2008 / Panouri fibrolemnoase cu densitate medie, vopsea acrilică / Aproximativ 250 × 200 ×150 cm fiecare / Cu permisiunea Jousse entreprise gallery / Credit foto: Laurent Lecat – galerie Edouard Manet

Alin Bozbiciu – Ritual, 2017 / Ulei pe pânză 250 x 196 cm / Credit foto: YAP studio / © Alin Bozbiciu

Cornel Brudașcu  Fără titlu, 2016 / Ulei pe pânză 60 x 60 cm / Credit foto: YAP studio

Ioana Bătrânu – Melancholic Interior, 2012 / Ulei pe pânză 120 x 200 cm / Credit foto: Bogdan Bordeianu

Michel Blazy – Instalația Fontaine de mousse 2007 / Palais de Tokyo, Paris / Containere de gunoi, spumă de baie, compresor, tuburi de plastic / Cu permisiunea artistului și a galeriei Art : Concept, Paris / Credit foto: Marc Domage

Anri Sala  Transfigured Moth, 2015 / Tobă mica modificată / Cu permisiunea artistului și a Galeriei Chantal Crousel, Paris / Credit foto: Florian Kleinefenn / © Anri Sala / ADAGP, Paris 2017

Branislav Nikolić – Four Waters [Patru ape]

Practica artistului Branislav Nikolić include pictură, sculptură și instalație. Four Waters este o lucrare care pune în discuție relația dintre arhitectură, obiect și spațiul înconjurător. Jgheaburile care alcătuiesc sculptura și umbra desenată de acestea pe sol evocă prezența unei case. În lipsa fizică a acesteia, sistemul de jgheaburi transgresează dimensiunea utilitară, devenind simbol al împărțirii apei în patru colțuri ale lumii. Astfel, aceste banale obiecte sunt transfigurate, devenind o parte esențială a gestului artistic.

* Bienala Art Encounters a avut loc în Timișoara în perioada 30 septembrie – 5 noiembrie 2017. Mai multe despre temă, spații și artiștii implicați aflați pe http://www.artencounters.ro

Interviu: Ioana Mîțu