Celsius Closer

În numărul pilot al revistei spuneam că proiectul Celsius s-a născut din dorința de a adăuga un bemol ritmului de viață contemporan. Conștienți că există un decalaj între noi și cei care au declanșat fenomenul, am hotărât să explorăm pe cont propriu mișcarea slow living, hotărâți să aducem propria perspectivă asupra artei de a trăi pe îndelete. Am scris despre lucrurile care ne pasionează și despre stilul de viață cu care rezonăm. Am căutat puncte de reper, iar o importantă sursă de inspirație am găsit-o la cei despre care am scris, oameni cu spirit critic și multă imaginație, care refuză clișeul și înregimentarea. Ne-am încăpățânat să aratăm că în era digitală există încă mulți iubitori ai printului, care apreciază o revistă bine făcută. Dar nu neglijăm nici online-ul. Este parte integrantă din viața noastră, sursa imediată de știri, spațiu în care schimbi rapid idei și în care poți crea și susține comunități.

Ce am clădit prin versiunea tipărită a revistei Celsius extindem acum în spațiul virtual. Dorim să aducem plusul comunicării în timp real cu oamenii talentați pe care i-am adunat în jurul Celsius.

Elena Morariu

editor-in-chief

Despre adevărata apropiere

 

Antreprenorul Mark Zuckerberg afirma recent, într-un manifest de 5700 de cuvinte, că Facebook e o platformă menită să creeze o “comunitate globală”, să ajute oamenii să privească lumea în ansamblu. Cu alte cuvinte să ne ajute să vedem “the bigger picture”. Realitatea este însă că “Facebook tinde să favorizeze tribalismul și polarizarea” se menționează într-un articol denumit “We need more alternatives to Facebook” de pe site ul www.technologyreview.com. Tot aici mai scrie că pagina de Newsfeed este creată în primul rând pentru a menține utilizatorii fericiți, oferindu-le informații pe care aceștia, în urma statisticilor, vor dori să dea click. Iar sugestiile de prietenie de pe Facebook sunt cel mai probabil oameni din același cerc cu utilizatorul sau oameni pe care acesta e posibil să-i cunoască în viața reală. Și toate astea stimulează omogenitatea ideilor.

Prin urmare, în realitate sau în mediul virtual, suntem predispuși să ne creăm mici comunități, grupuri de interes, devenim mai inflexibili, judecăm mai ușor și suntem mai superficiali, desi se vorbește despre contrariu. Ne expunem mai greu altor feluri de a fi și de a gândi, desi avem atât de mult acces la informație.

Și atunci intervine însingurarea, nu a celor din grup, a celorlalți din afara grupului.

Bineînțeles că toată lumea vrea să fie parte din ceva, să aparțină unei coumunități, dar nu despre asta e vorba aici, ci mai degrabă de prețul cerut pentru a face parte dintr-o comunitate.

O comunitate simplă de oameni a ajuns să fie un club exclusivist pentru care e nevoie de card de membru. Într-una nu poți să intri daca nu ai statut, în alta dacă nu ai educație, în altă parte nu ai acces dacă nu provii dintr-o anumită familie sau dacă nu ai o anumită orientare sexuală sau culoare a pielii.

Oamenii ajung astfel să fie marginalizați sau chiar să se excludă singuri. Apoi e reversul medaliei, cei care au fost marginalizați se întorc împotriva celor care i-au marginalizat și agresații devin agresori, formând anticomunități. Și ura și însingurarea se perpetuează.

Deși suntem în 2017 și trăim lucruri doar visate de cei dinaintea noastră, avem la fel de mare nevoie de proiecte care să militeze pentru adevărata apropiere dintre oameni, pentru îmbrățișarea diversității și a unei adevărate societăți democratice, care-ți permite să te exprimi fără să te pună la zid și să te judece.

Ne-am lăsat inspirați încă de la început de astfel de proiecte, create de oameni pentru oameni.

text: Ioana  Mîțu